Schwarzwald (Pădurea Neagră)
Încă din secolul 18, regiunea Schwarzwald (Pădurea Neagră), din sud-vestul Germaniei, era recunoscută pentru atelierele de manufacturat ceasuri. Atunci, Schwarzwald era o zonă oarecum izolată, locuită mai ales de fermieri, care, iarna, pentru a-și mai rotunji veniturile, se ocupau cu confecționarea ceasurilor de perete.
În secolul 19, odată cu industrializarea și introducerea căilor ferate, micile ateliere s-au dezvoltat și au devenit fabrici. O statistică ne spune că, într-unul din orășelele zonei, Sankt Georgen, trăiau aproape 1000 de locuitori, dintre care 254 se ocupau cu manufacturarea ceasurilor, 35 erau comercianți de ceasuri, 21 făceau cutii pentru ceasuri și alți 11 făceau diverse piese. Multe alte localități din regiune se aflau într-o situație asemănătoare: Villingen, Furtwangen, Gütenbach, Schönwald, Schonach, Triberg, Lauterbach, Furtwangen etc. Astăzi, toate aceste orășele fac parte dintr-un tur turistic ce urmărește istoria manufacturării ceasurilor în Germania.
În Schwarzwald, tradiția aceasta a confecționării ceasurilor avea să fie nucleul dezvoltării și în alte ramuri industriale. Reputația pentru calitatea realizării mecanismelor fine avea să devină garanția în dezvoltarea altor domenii care cereau finețe, precizie și calitate în execuție, precum cel al industriei radio sau al player-elor phono. Așa se explică cum, la începutul secolului 20, dintr-o zonă relativ depărtată de marile aglomerări urbane și mai slab industrializată, au putut apărea două nume mari ale industriei audio germane, SABA și Dual. Ambele companii au început practic ca ateliere familiale de manufacturat ceasuri. Aceste afaceri au rămas în familie și în dezvoltarea lor industrială, până când au început să se confrunte cu probleme financiare și au fost nevoite sa-și vândă acțiunile.
În vremurile de glorie ce vor veni, SABA și Dual își vor face publicitate apelând la istoria și renumele tradiției în care-și aveau originile.
***
Dual, de la 1907 până la al doilea război mondial
În 1907, România era frământată de Răscoala Țărănească. În același an, la capătul celălalt al Dunării, în orășelul Sankt Georgen, cel cu statistica de mai sus, se înființa compania care avea să devină cel mai mare producător european de pick-up-uri, Dual.
În amănunt, istoria începutului e mai complicată și e strâns legată de cea a familiei Steidinger. Astfel, în 1900, Christian Steidinger (1873-1937) își deschide un atelier în care confecționa piese pentru ceasuri. Fratele său, Josef Steidinger (1867-1925), face și el la fel. Cei doi își unesc forțele în 1907 și înființează “Gebrüder Steidinger – Fabrik für Feinmechanik”, adică “Frații Steidinger – Fabrica de mecanisme fine”. Noua întreprindere își propunea fabricarea de piese pentru ceasuri, a uneltelor pentru confecționarea și repararea ceasurilor, dar și și a pieselor și mecanismelor pentru gramofoanele cu arc. Afacerea are succes și crește de la 15 la 80 de lucrători, dar înțelegerea între frați nu avea să dureze mult. În 1911, Josef renunță la partea sa din afacere și își primește plata în mecanisme cu arc pentru gramofon. Decide să-și înființeze propria companie, „Perpetuum Schwarzwälder Federmotoren und Automatenwerke” și, un an mai târziu, deschide o fabrică de manufacturat componente pentru gramofon. Christian păstrează vechea fabrică și numele companiei, Gebrüder Steidinger. Începând cu 1920, cei doi frați vor concura în producerea gramofoanelor, nu doar a mecanismelor pentru ele.
Christian si Josef Steidinger 
Josef Steidinger moare în 1925 lăsând afacerea și cei 300 de angajați ai Perpetuum sub comanda fiilor și fiicei sale, Hermann, Arthur și Hermine. În 1936, Hermine se căsătorește cu Albert Ebner, proprietar și el al unei companii care producea gramofoane, Aeco. Perpetuum Schwarzwälder devine Perpetuum-Ebner, PE pe scurt.
În 1927, firma lui Christian Steidinger prezintă un sistem care pune alături vechiul mecanism cu arc al gramofonului și motorul electric. Acest ansamblu, proiectat și dezvoltat pentru Gebrüder Steidinger de inginerul Hermann Papst, dădea posibilitatea utilizării electrice a gramofon-ului, dar permitea și folosirea manuală, acolo unde nu exista electricitate. Beneficiind de introducerea pe scară largă a electricității în Germania, noul sistem, botezat Dual, are succes și cererea e mare. Va da noul nume al companiei și un nou avânt creșterii acesteia.
În 1933, din motive de sănătate, Christian renunță la conducerea afacerii, lăsând-o și el fiilor săi.
***
Anii 50, 60, 70 …
În timpul celui de-al doilea război mondial, Dual și PE trebuie să producă pentru o altfel de industrie, așa că se reprofilează, iar fabricarea gramofoanelor devine o activitate secundară. După război, ambele companii luptă să revină la normal și reușesc destul de rapid. În 1949, la expoziția radio de la Berlin, Dual prezintă primul lor aparat cu schimbare automată a discului, modelul 1000W. Apoi, la începutul anilor 50, Dual produce primul player din Europa pentru plăcile fabricate cu noua tehnologie, micro-groove. La mijlocul decadei apar primele “phono cases”. Succesul acestor produse, creșterea pieței echipamentelor audio și relansarea economiei germane contribuie la dezvoltarea companiei. Dual ajunge la 400 de angajați și deschide noi fabrici la Meßkirch și Mönchweiler.
Fabrici Dual și PE
Anii 60 sunt înfloritori pentru industria audio germană și pentru Dual. E nevoie de mână de lucru suplimentară, se aduc lucrători din Italia, Spania, Portugalia, Turcia, Iugoslavia, se construiesc cartiere muncitorești, se deschid noi fabrici, se exportă și se deschid piețe noi. În orășelul St Georgen, mai mult de o treime dintre angajații locali erau ai companiei Dual.
În 1963, Dual lansează modelul 1009, primul pick-up din Germania care corespunde cerințelor noului standard DIN pentru echipamente Hi-Fi. 1009 e un succes, iar Dual devine cel mai mare producător de pick-up-uri din Germania și își face o intrare reușită pe piața americană. Dual dezvoltă mai multe modele sub nume propriu, dar fabrică produse OEM și pentru alte nume mari ale industriei audio germane: Grundig, Saba, Wega, Rosita etc.
Tot din 1963, Dual începe să producă și alte componente audio. Apar boxele CL 1 și CL 2, cu una, respectiv două căi. Primul amplificator, CV1, este construit cu tuburi, două ECL86. Anul următor apar boxele CL3, cu trei căi și amplificatorul CV2, pe tranzistori (germanium).
Dual 1009, CL 1, CL 2, CV 1
Componentele stereo Dual vor avea indicativele CL – pentru boxe, CV – amplificatoare, CT – tunere, CR – receivere, C – cassette decks, CS – pick-up-uri, HS – home cinema … pardon, home system. Celelalte componente Dual nu au ajuns să aibă renumele pick-up-urilor, dar și-au găsit un loc solid în zona de mijloc Hi-Fi.
Așadar, anii 60 au fost de aur pentru producătorii germani de echipamente electronice și multe dintre companiile din industria audio au înflorit în acei ani. Dezvoltarea a continuat și în anii 70, dar tot atunci au început să apară și primele probleme: scăderea pieței de consum și concurența asiatică, japoneză în primul rând. Astfel, Perpetuum-Ebner, în expansiune la sfârșitul anilor 60, calculează greșit și deschide o nouă fabrică în 1970. Doar un an mai târziu, vânzările scad vertiginos și apar problemele financiare. Se încearcă un parteneriat cu compania rivală, Dual, dar, în 1972, falimentul e inevitabil. Dual achiziționează PE și putem spune că afacerea rămâne în familie, deocamdată. Deși tehnologia era acum cea de la Dual, numele PE continuă să apară pe pick-up-uri până în 1974.
La începutul anilor 80, industria electronicelor germană intră în colaps. Piața ajunge la saturație, moda se schimbă, ceea ce ieri era calitate constructivă acum e design depășit și modă veche, iar producătorii germani nu mai pot concura cu prețurile fabricanților asiatici, japonezi în mod special. Câteva nume mari ale industriei, Saba, Telefunken, Nordmende au ajuns sub pălăria colosului francez Thomson-Brandt. Thomson se va dovedi însă interesat doar de numele acestor brand-uri, nu și de unitățile lor de producție. Se închid o mulțime de fabrici. O eră ia sfârșit, cea a companiilor germane de electronice ca afaceri de familie. Datorită scăderilor bruște în vânzări și lipsei de lichidități, Dual e nevoită să-și declare falimentul la începutul anului 1982. Este și ea cumpărată de Thomson, care o revinde mai târziu, în 1988, către Schneider Rundfunkwerke AG. Brandul Dual avea să treacă prin mâinile mai multor proprietari, Karstadt AG, Linmark Electronics Ltd., DGC GmbH.
Astăzi electronicele Dual, DVD playere, radiouri digitale, TV-uri, rame foto electronice etc sunt fabricate în China și aparțin companiei DGC GmbH. Nu însă și divizia pick-up-urilor analog. În 1993, Alfred Fehrenbacher, fost angajat al companiei, a cumpărat linia de fabricație și licența pentru producerea pick-up-urilor Dual reluând fabricarea acestora în St Georgen, unde se află și acum în activitate.
***
Muzeul Fonografului din St Georgen este un loc de vizitat pentru oricine e interesat de preistoria reproducerii audio. Mai mult, este un loc viu, unde se organizează întâlniri ale pasionaților de echipamente audio și târguri ale vinilului. Sper să ajung și eu odată acolo.
Bibliografie:
https://de.wikipedia.org/wiki/Dual_(Unternehmen)
https://www.radiomuseum.org/dsp_hersteller_detail.cfm?company_id=811
https://www.radiomuseum.org/dsp_hersteller_detail.cfm?company_id=249
http://www.weaudiosystems.com/tradition/
diversetrancote 
One thought on “Istorii audio – Dual”