Bang & Olufsen Beomaster 900 M

Bang & Olufsen, puțină istorie:

  • În 1925, doi tineri ingineri din Danemarca, Peter Bang și Svend Olufsen, au înființat compania care le poartă numele din dorința de a activa împreună în noul si pasionantul domeniu al transmițătoarelor radio.
  • Primul produs notabil al Bang & Olufsen a fost “The Eliminator”, apărut în 1927. Acest dispozitiv, permitea funcționarea radioului prin alimentarea de la priza de curent, înlăturând necesitatea folosirii unei baterii.
  • Reputația în domeniul audio avea să vină începând cu anul 1929, când Bang & Olufsen a scos pe piață ”5 Lamper” (5 lămpi), un radio pe tuburi ce avea să devină recunoscut prin fiabilitatea sa.
  • În 1930 apare primul radio-gramofon B&O.
  • În 1939 intră în producție radio-ul “Master de Luxe 39” care avea nu mai puțin de 16 stații radio pre-setate. Preocuparea pentru ușurința în utilizare, pentru folosirea materialelor de calitate și pentru fiabilitate, alături de implementarea celor mai noi tehnologii le-au adus celor de la Bang & Olufsen recunoașterea ca standard de calitate pe piața locală.
  • Începând cu 1940, B&O introduce campanii de vânzare, în care îi implică și pe comercianții de echipamente audio, pentru a îmbunătății prezentarea la raft a produselor lor. Este punctul de pornire în dezvoltarea unei rețele de dealeri autorizați Bang & Olufsen.
  • Fabricile B&O sunt distruse în timpul celui de-al doilea război mondial. Reconstrucția s-a făcut imediat după sfârșitul războiului, în 1946 fiind din nou operaționale.
  • În 1948 apare “Grand Prix 48CH”, primul radio “high-fidelity” al B&O.

(Sursa: https://www.beoworld.org/article_view.asp?id=30)

 

Beomaster 900

          Amplitunerul Beomaster 900 a fost produs începând cu anul 1964 și a rămas în cataloage până la sfârșitul anilor 60. A existat în două variante: Beomaster 900K – cu boxe încorporate, Beomaster 900M – fără boxe încorporate. Altfel, pe partea de electronică, cele două modele sunt identice. Varianta 900K, prevăzută pe laterale cu două difuzoare de bandă largă în incinte închise, are și posibilitatea de a conecta o pereche de boxe externe.

 

Beomaster 900KBeomaster 900K – premiat “iF Product Design Award” la Hannover Fair în 1967 (sursa foto: https://www.bukowskis.com/en/lots/257416-radio-beomaster-900k-henning-moldenhawer-bang-olufsen-1964-1970)

 

          La mijlocul anilor 60, amplificarea cu tranzistori (germaniu) era o noutate, iar Beomaster 900K/900M se mândrea cu design-ul inovativ, slim (pentru standardele vremii), posibil datorită noii tehnologii. Lung și subțire este forma ce va deveni un trademark al firmei Bang & Olufsen.

          Într-un catalog Bang & Olufsen din 1967, Beomaster 900M este pus în sistemul entry-level al firmei, alături de pick-up-ul Beogram 1000 VF, magnetofonul Beocord 1500 De Luxe și boxele Beovox 800 sau Beovox 1000. La începutul anilor 70, o altă alegere populară, de buget, pentru boxe care să însoțească Beomaster 900M, era Beovox 600.

          Beomaster 900 avea să fie un succes european de vânzări pentru firma daneză. Când acesta a ieșit din producție, la începutul anilor 70, o întreagă gamă de receivere slim apăruseră în portofoliul Bang & Olufsen.

          Urmașii lui Beomaster 900M și 900K  au fost Beomaster 1400M/1400K, care au înlocuit tehnologia tranzistorilor cu germaniu cu cea cu siliciu, câștigând în putere și încadrându-se în  standardului de calitate DIN 45 500. Nu au mai avut însă succesul de vânzări al lui Beomaster 900, astfel încât șansa de a te întâlni azi cu un Beomaster 900 într-un târg de vechituri e mai mare decât aceea de a găsi un Beomaster 1400 pe site-ul local de electronice second-hand.

 

Ca dotări, Beomaster 900 vine cu bune și rele.

          Cel mai mult m-a mulțumit să văd că scala FM ajunge până la 108 MHz – lucru de excepție la sculele europene din acea perioadă. Mai mult, recepția Radio România Muzical, un post problematic ca semnal în București, a fost bună.

          Cel mai mare minus: preul de doză încorporat suportă doar doze ceramice, nu și magnetice.

          O chestie curioasă este și controlul de balance, care se află pe panoul din spatele aparatului și care necesită folosirea unei șurubelnițe pentru modificare.

          Pentru cei obișnuiți cu sculele europene din anii 60 și începutul anilor 70, prezența intrărilor audio cu mufe DIN cu 5 pini și a conectorilor de boxe cu 2 pini nu mai e o curiozitate.

 

Despre sunet. 

          Prima impresie, neplăcută, a fost dată de prezența în exces a bass-ului. Primul impuls: să-l reduc din butonul de control. Am găsit un echilibrul mulțumitor abia când am pus bass-ul la minim. Inițial am crezut că e ceva în neregulă cu aparatul meu. Apoi, în urma discuțiilor cu un prieten mai experimentat și căutând mai atent pe net am descoperit explicația reală: există un filtru de contour/loudness, aflat pe potențiometrul de volum, care acționează autonom la volum redus. De aici bass-ul exagerat, cel puțin în prima parte a cursei butonului de volum.

          Nu mă pricep la electronică, dar am înțeles că intervenția unui specialist pentru scoaterea acelui loudness din circuitul potențiometrului de volum nu este una dificilă. O recomand oricui vrea să folosească acest aparat. Pentru că eu intenționam să dau mai departe exemplarul meu, am decis să nu-l modific. Așadar, am lăsat bass-ul la minim și am continuat audițiile.

 

          Schimbând boxe în compania lui Beomaster 900 M, am ajuns repede să observ că cei 5W ai amplificatorului nu se descurcă bine cu sarcini dificile. Receiverul sună evident mai bine cu boxe sensibile sau ușor de condus. Deasemenea, este important să-i potrivim niște boxe mai puțin băsoase, mai aeriene, mai deschise. Altfel, deși are suficientă putere să umple cu sunet o cameră normală, e ușor de destabilizat la volum ridicat – nu e pentru petreceri.

 

          Iată și câteva exemple concrete, care susțin observațiile de mai sus:

– Supersound (Radiotehnika) S-150, niște boxe mai greu de condus, cu filtre complicate. Beomaster 900 M le-a făcut să sune suficient de tare și … atât. Sunetul rezultat, cu orice sursă am încercat, a fost mort, tern, mohorât și monoton.

– Dual CL 18, boxe care pot suna bine, dar care au un caracter mai dark și un sunet cu greutate în partea de jos a spectrului de frecvențe. Nepotrivire evidentă de caracter cu Beomaster 900 M, rezultatul fiind un bass nefocusat, bubuit și mormăit în același timp. Per total, un sunet închis și insuficient de rezolut.

 

          Cu boxele potrivite, Beomaster 900 M poate suna muzical, consistent, cu corp, rotund, plăcut. Chiar și așa, păcătuiește însă prin faptul că e cam leneș, nu are suficientă dinamică / atac / viteză. Dintre boxele probate de mine, s-au potrivit bine:

– Klein&Hummel Telewatt SL 35, sunet echilibrat, fără excese, muzical și cu vino-ncoa, nu însă suficient de dinamic și de rezolut.

 

Concluzie:

          Beomaster 900 M este un amplificator pentru începători cu buget limitat, pentru cei care au timp, pentru cei care vor să învețe.
          În opinia mea, marile lui minusuri sunt lipsa preului de doză MC și prezența loudness-ul pe potențiometrul de volum. Marea calitate: așezat in sistemul potrivit, are puterea de a pune un începător pe un drum bun. Nota 6,5!

Surse folosite:
Philips CD 723, Grundig CD 7550 – cd playere
Yamaha KX 393 – tape deck
Tunerul intern
Din păcate, lipsa preului pentru doză magnetică m-a împiedicat să fac teste și cu pick-up.

 

Date tehnice:
Ani de fabricație: 1964 – 1970 (alte surse dau 1965 – 1971)
Dimensiuni: Î: 142mm, L: 432mm, A: 299mm. Greutate: 5,5Kg
Putere: 2x5W (alte surse dau 2x6W)
FM: 88-108 MHz
Phono: Crystal (MC)
Culori: Rosewood, Teak
Designer: Henning Moldenhawer

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s