Receiver Sanyo DCX 233L

Sanyo DCX 233L

         La începutul anilor 80, piața audio pentru consumatorul mediu, obișnuit, era una matură, pe care concurau firme mari, cu istorie și renume, așadar nu e de mirare că multe echipamente audio consumer din acea perioadă ofereau un sunet decent. Receiverul Sanyo DCX 233L este unul dintre multele exemple.

         Nu cred că Sanyo DCX 233L și-a propus să fie mai mult decât un aparat obișnuit pentru consumatorul obișnuit. Are un design caracteristic sfârșitului anilor 70, începutul anilor 80, fără a ieși cu ceva în evidență. Aceeași modestie o regăsim și în fișa de specificații.

Despre sunet:

         Cu boxele potrivite, Sanyo DCX 233L produce un sunet relaxat, duminical, de drum lung, fără a fi însă leneș sau prea laid-back. Nu strălucește prin putere și musculatură, nici prin atac și viteză, dar nu e nici leșinat, șters sau neimplicant. Nu e foarte rezolut, nu e un pentru ascultări critice, dar nu e în niciun caz lipsit de transparență, opac sau închis. Așezat în sistemul potrivit, oferă un sunet deschis, echilibrat și muzical.

         Nu împerecheați Sanyo DCX 233L cu boxe pretențioase, audiofile, foarte rezolute sau care necesită multă putere. Dați-i boxe consumer, de preferat din aceeași perioadă, mici sau medii de dimensiune, ușor de condus, eventual în incinte închise. Dintre boxele încercate de mine, Sanyo DCX 233L a sunat bine cu Saba III A, Box 270/1 (by Summit/Heco/Rosita) sau Canton GLE 50. Alăturat însă unor boxe cu pretenții precum Klein und Hummel Telewatt SL 35 simți că din sunet lipsește ceva, că amplificarea nu reușește să scoată totul din incinte.

         Același lucru e valabil și pentru sursele de semnal.  Sanyo DCX 233L sună bine cu CD-playerul Grundig CD 7550, dar când îl pui alături de mai rezolutul Sony CDP-X333ES, simți că ceva lipsește din sunet, că imaginea nu e completă.

         Pentru o mai bună sinergie, puneți Sanyo DCX 233L într-un sistem cu componente care au muzicalitate și un sunet mai corpolent. Nu-i dați boxe și playere bright sau foarte rezolute. E ușor să obțineți un sunet plăcut cu acest receiver, dar e bine să nu vă faceți iluzii audiofile.

         Pre-ul phono al Sanyo DCX 233L este unul decent. Sună binișor împreună cu pick-up-ul Dual 1219. Nu are muzicalitatea preului phono din Dual CV120, dar e suficient de plăcut și rezolut pentru a fi catalogat drept mulțumitor, peste media altor preuri încorporate încercate de mine cu Dual 1219.

         Recepția tunerului încorporat este una foarte bună, peste cea a unor tunere separate ca Dual CT 19 sau Akai AT 2400. Sunetul e și el bunicel, onorabil, plăcubil, dar sub calitatea tunerelor enumerate.

         În concluzie, Sanyo DCX 233L este un receiver perfect pentru începătorii cu buget mic: este ieftin pe piața second-hand și oferă un sunet decent, nu audiofil, dar echilibrat și ușor de plăcut. Poate mulțumi și pe amatorii mai experimentați aflați în construirea unui al doilea sistem sau al unui sistem pentru audiții de fundal. În final, o surpriză plăcută pentru mine acest receiver.

Singurul minus major al acestui receiver este faptul că are doar două intrări, Phono și Tape. NOTA 7.

Date tehnice:
Made in Japan, 1980-1982
Power: 2x25W in 4 Ohms, 2x23W in 8 Ohms
Input: Phono, Band
Output: 2 pair of speakers, 4-16 Ohms
Dimensiuni: 420 x 125 x 260 mm, 7 Kg